Heruvimi trecatori..

Bunicule, de ce razi?
Pe alocuri..rad de tristete,micutule.
Cand dormi si visezi ingeri,
Starui langa patul tau,
Cersind..viata.

As vrea sa zbor

E oare-un lucru rau sa-l rog pe Dumnezeu sa-mi sufle-n aripi viata,sa-not prin curcubeu?
Dar viata...ce mi-e viata?
Un duh ce nu il simt, ce-l tin mereu in cusca si-l pun sa creada-n vant?
Dar dac-as vrea sa zbor, sa cad fara fior..
s-alerg pe langa vulturi, sa stau pe-un cuib de nor?
As vrea sa sorb paharul ce-mi este daruit,
Sa zbor,sa simt,sa cuget..si tot ce mi-e sortit!

Negru si Rosu

Pasesc pe nisipul sfant,
Soarele nu stie daca sa apuna,
Sau sa se ascunda in spatele meu!
Totul depinde de aceea alegere,
Ma descalt cu rusine,
Capul mi-l tin aplecat..
Ma intorc la inima inchinarii!
Regret a mea greseala,
Ca am parasit bratele credintei!
Nu sunt demn de Fata Lui,
Unde gasesti dragoste mai mare,
Sa moara un rege pentru robul sau?
In suflet rece si plin de fum m-am incuiat.
Culoarea parului mi-au corupt si zestrele..
Dar oare imi mai pot spala inauntrul meu de negru?
Sau tot ce-mi vor atinge mainile-mi umede,
Se va transforma in zgomot si tacere rosie?
O mie de ganduri,infinit de intrebari.
Timpul judecatii a venit,in rabufnirea izolarii.
Neputincios,cu picioarele in nisip,nu pot decat sa ma supun.
Este singura putere a omului..
Ma inchin Tie acum,
Prea iubitule Tata,
Inainte de a fi prea tarziu
Ma porti pe brate si Pasesti in locul meu pe apa,
Sa ma speli de negru.

Copilarie

M-am nascut fara a varsa o lacrima,
Pe bulevardul viselor distruse!
Zi de zi, fantoma imi calca pe urme,
Inca o victima printre cele fara numar.
Vantul schimbarii din vale m-a trezit,
I-am spus,Adu-ma la viata!!,
Mai mult decat in cuvinte,
Sau in amarul dulcei simfonii.
M-a inarmat cu uneltele mamei sale,
Un ajutor de nepretuit,
Sufletul naturii e obisnuit cu moartea,
Sunt aparat de propria-mi mama,
Caldura am gasit sub aripa ce m-a adoptat!
Sunt liber acum sa fiu liber,
Suflet pierdut renascut in creatia divina,
Dar adio,iubirea mea,
O lume minunata imi asteapta chemarea,
Am primit darul tau,
Sarutul adus de vantul primaverii,
Sorb ca un calator insetat fara-ncetare,
Dar refuz a-mi lua ramas bun,
Buzele imi tac..
Ochii tai,in ploaie mi-au vorbit,
Obrajii tai,campul meu de fericire.
Te implor,arata-mi iubire!!
Doar luna cerului si tu ma asculti,
Lasa cerul sa planga,
Sa stinga focul dorului,
Emotia ma lesina pierdut,
In jurul cerului oceanic,
Apare si un curcubeu.
O!Ce dimineata tacuta..
In paradisul renasterii vesnice!
Am trecut de perioada lacrimilor,
Totusi,inima nu mai e intreaga de demult,
Timpul coase rana,dar nu o vindeca!
Cel divin este medicul suprem,
Chiar de fiecare trandafir isi are ghimpii sai,
In mainile Celui ce-a creat tarana,
Toate-s o apa si-un pamant!
Sunt departe de tine,oare ne vom mai vedea?
Doar ochii tai inca imi mai vorbesc..
Despre lumea ta,campul meu de amintiri.

Vorbe

Tot ce iti spun sunt doar vorbe,
Vorbele sunt tot ce am,
Pentru a te convinge.
Regret ziua de maine,mai mult ca cea de azi.
Ma prabusesc inlauntrul meu pierdut..
Te rog sa ma crezi,
De nu,cruta-mi viata usor.
Mainile ce-mi vor strange inima insufletita,
Asa pasesc spre usa exilului,
Fara nici o ezitare,
Peretii ma critica de-a mea zabovire,
Si golurile imi spun ca gresesc!
Ma pierd in lasitate visand,
Amintirea imi plange in soapte fulgeratoare,
Toate tainele si secretele de inceput de iubire.
Lumea si-a pierdut credinta,
Cum si tu nu ma crezi ce iti rostesc..
Totul este o gluma in lume,
Dar nu-mi mai pasa,
Nu exista limba care sa-mi opreasca ceasul,
Ma scufund in nebunia acestei vremi,
Suflet pierdut in izolare..
Pradat de boala nepasarii!
M-am molipsit de aceasta ciuma,
Ce produce faramitarea eului meu,
Candva..pretindeam a fi pur
Dar tot ce am sunt vorbe.

un gand mic..al lui Jim Elliot.

Auzi Tu oare,Doamne,
Tacerea din inima mea...
Poti tu numara lacrimile ce nu-mi mai ajung in ochi?
Si aceste dorinte,Doamne,
Ce nu le pot spune-n cuvinte
Imi vei potoli tu aceasta foame ascunsa,
Dorinta nascuta din spiritul care nu reuseste totusi sa se inalte?
Da,suflete, Eternitatea mi-a acordat urechea pe notele linistii,
Inima imi e plina ochi de lacrimi ce nu le-am varsat de mult..
Sanctuarul tacut al adoratiei nerostite,
Este de mult lacasul meu,
Si in adancimile spiritului mi-am facut culcus.

Apus pictat

Apus pictat

Apus maro in zambet de sandale,

Stropind putina cu roua,

Pluteste agale deasupra ierbii

Caramizi si oameni in zadar.

Inchide ochii si se-nvarte copila,

Peste ceruri,culori si apa,baticul ii atarna

Pasi marunti pe clapele pianinei se-mpiedica,

In ritm de dor inefabil,vrabiile canta.

Ceasul ticaie-n dumbrava despuiata,

Alearga printre crengi remuscarea,

Si seara se-asterne ca un cearceaf de in,

Coborand pe genele sumecate..

Rasare pe furis o picatura pe obraz,

Oare-i lacrima,oare-i ploaie?

Isi va aduce aminte ea...

Iubind o vioara ori o panza.

12 noiembrie 09, ora 12:56.Astazi m-am nascut in epoca cernelei virtuale.